O plimbare pe Strada Ficțiunii


 <strong>JANE AUSTEN MERGE LA HOLLYWOOD</strong>


 <strong>DIAVOLUL ÎN ROCHIE ALBASTRĂ</strong>


 





Într-o noapte geroasă de iarnă,am avut un vis ciudat.Se făcea că eram într-un oraș necunoscut.Mergeam pe străzile pustii și dintr-odată mi-am dat seama  că toate străzile alcătuiau Strada Ficțiunii,iar fiecare străduță purta numele de clasică,best-seller,contemporană și crime.Am luat-o pe strada best-seller-urilor și am făcut cunoștință cu Danielle Steel și cu Aby McDonald,creatoarea minunatei cărți „Jane Austen merge la Hollywood”.
Pe Strada Crimelor am văzut un om micuț,cu mustață și baston care căuta ceva și care vorbea singur.Era vestitul Hercule Poirot,detectivul d-nei Agatha Christie.Acesta mi-a arătat unde locuiește sir Artur Conan Doyle și Sherlok Holmes,apoi la capătul străzii se zărea o căsuță mică în stilul caselor țărănești din România.Acolo se pare că locuia d-na crimelor din România,Rodica Ojog-Brașoveanu.Lângă ea se mai afla și Walter Mosley,autorul cărții „Diavolul în rochie albastră”.
Toate aceste străzi înconjurau un peisaj mare cu o piață impunătoare,cu clădiri parcă coborâte din filmele fantastice,desupra totul era supravegheat de dronele care zburau,fotografiau și înregistrau în fiecare minut și secundă tot ce se întâmpla în mărețul oraș.Era vorba de marele Bulevard al ficțiunii.Pe râul care străbătea orașul se vedeau ambarcațiuni atât din epoca lui Columb cât și cele mai avansate vapoare ale viitorului.Pe chei am zărit un om care aducea la înfățișare cu vechii căpitani.S-a prezentat ca fiind celebrul Căpitan Nemo,care își alimenta submarinul cu alimente,apă și toate cele necesare,pentru că urma să plece în căutarea Insulei Misterioase.Un domn înalt,la costum și cu pelerină de tweed ,care fuma nonșalant dintr-o pipă avea să se prezinte ca fiind Phileas Fogg.Apoi mi-a atras atenția un om plinuț,cărunt și cu barbă care s-a prezentat a fi Frank Herbert,autorul romanelor Dune.
Apoi a apărut un transportor care te ducea oriunde îți doreai.Ce m-a șocat însă a fost faptul că toți erau triști.Când am întrebat de ce sunt așa mi-au zis că sunt singura care a mai trecut pe acolo de zile bune,că oamenii i-au uitat și că într-un final vor ajunge să dispară...
M-a trezit ceasul telefonului mobil și mi-au trebuit câteva minute până să realizez ce a fost vis și ce a fost realitate.M-am dus la servici dar gândul meu era tot la ultima convorbire.
Seara când mă întorceam spre casă în piață mi-a atras atenția o tarabă cu mere.O bătrână mi-a spus că merele costă 2 bănuți de aur.Am crezut că e nebună,dar după ce mi-a cântărit 2 kg din frumoasele mere,când am deschis să-i dau bani am observat că aveam fix 2 bănuți de aur.Am plătit mută de uimire și am plecat în grabă din piață.În apropierea casei o voce străină m-a strigat pe nume.Când m-am întors era o fată foarte frumoasă cu păr negru,pielea albă și buzele roșii ca sângele.
-Sunt Albă ca Zăpada,a spus ea.Vezi în plasă,în punga cu mere dacă este vreunul roșu.Întradevăr printre merele verzi era și unul roșu.
-Pe acesta îl iau eu,a spus ea.Pentru că l-ai cumpărat tu m-ai scăpat de la chinul morții care se repetă de fiecare dată până se găsește altă fată care să accepte mărul cu bani.
S-a întors și s-a făcut nevăzută,lăsându-mă năucă,nemaiștiind dacă tot ce s-a întâmplat a fost real sau nu.
Oamenii trebuie să își reamintească de Strada Ficțiunii astfel încât aceasta să nu dispară și să fie din ce în ce mai circulată.Putem face asta cu ajutorul Editurii All,care a creat Strada Ficțiunii.
Acest articol a fost scris pentru competitia SuperBlog.Proba 12 Trafic intens pe Strada Fictiunii.

Etichete: ,