Datorita unicitatii
si diversitatii reliefului din tara
noastra una din cele mai vechi ocupatiii de pe teritoriul Romaniei este
cresterea albinelor in scopul producerii mierii si a tot mai multor produse
secundare, pe masura trecerii timpului.
Aceasta
„lucratoare” care strabate kilometri in
fiecare zi, ALBINA , zburand din floare in floare pentru a culege polenul, pe
care in timpul zborului din floare in floare il pierde sistematic si inevitabil
contribuind la polenizarea incrucisata a plantelor, polen din care produce
binecuvantata miere, atat de benefica sanatatii umane.
Albina in scurta
ei viata, cele venite odata cu
primavara pana prin august traiesc vreo 40 de zile, iar cele din toamna traind
doar pana in primavara – destinul
acestora din urma fiind doar intretinerea si supravietuirea stupului ,
deci implicit a speciei, peste iarna, nu face altceva decat sa muncesca.
Masculii
albinelor numiti in popor trantori nu traiesc decat intre doua si opt
saptamani, ei avand rolul de a fecunda fiecare de pana la 20 ori pe zi matca,
dar ei participa si la ventilarea stupului si la incalzirea puietului. La
intrarea in iarna trantorii sunt alungati din stup.
Cea mai longeviva
din stup este bineinteles matca numita, in popor „regina”, ea traind pana la
opt ani si are importantul rol de depunere a oualelor. Regina este atent
ingrijita si hranita de albinele din suita sa, iar in stupul aflat pe moarte
regina este cea care primeste ultima picatura de miere. O regina este eficienta
doar vreo doi ani.
Intr-un stup
descoperim mai multe caste: regina care
este cea mai mare, apoi suita reginei, cele mai numeroase sunt cele lucratoare
si mai exista un tip de albina ceva mai mare decat cele lucratoare, ele avand
rolul de a proteja matca de a ventila stupul si de al apara in caz de nevoie.
Deci un stup este
o „societate” cu reguli stricte si
sarcini precise pentru toti „locuitorii” sai.
by Emil
Etichete: articole, personal