Albinuța



 

Datorita unicitatii si diversitatii  reliefului din tara noastra una din cele mai vechi ocupatiii de pe teritoriul Romaniei este cresterea albinelor in scopul producerii mierii si a tot mai multor produse secundare,  pe masura trecerii timpului.
Aceasta „lucratoare”  care strabate kilometri in fiecare zi, ALBINA , zburand din floare in floare pentru a culege polenul, pe care in timpul zborului din floare in floare il pierde sistematic si inevitabil contribuind la polenizarea incrucisata a plantelor, polen din care produce binecuvantata miere, atat de benefica sanatatii umane.
Albina in scurta ei viata, cele   venite odata cu primavara pana prin august traiesc vreo 40 de zile, iar cele din toamna traind doar pana in primavara – destinul  acestora din urma fiind doar intretinerea si supravietuirea stupului , deci implicit a speciei, peste iarna, nu face altceva decat sa muncesca.
Masculii albinelor numiti in popor trantori nu traiesc decat intre doua si opt saptamani, ei avand rolul de a fecunda fiecare de pana la 20 ori pe zi matca, dar ei participa si la ventilarea stupului si la incalzirea puietului. La intrarea in iarna trantorii sunt alungati din stup.
Cea mai longeviva din stup este bineinteles matca numita, in popor „regina”, ea traind pana la opt ani si are importantul  rol de  depunere a oualelor. Regina este atent ingrijita si hranita de albinele din suita sa, iar in stupul aflat pe moarte regina este cea care primeste ultima picatura de miere. O regina este eficienta doar vreo doi ani.
Intr-un stup descoperim mai multe caste:  regina care este cea mai mare, apoi suita reginei, cele mai numeroase sunt cele lucratoare si mai exista un tip de albina ceva mai mare decat cele lucratoare, ele avand rolul de a proteja matca de a ventila stupul si de al apara in caz de nevoie.
Deci un stup este o „societate”  cu reguli stricte si sarcini precise pentru toti „locuitorii” sai.
by Emil

Etichete: ,