Amintirile copilariei mele




Atunci când suntem mici nu avem capacitatea de a retine totul, dar avem totuși posibilitatea să ne amintim câteva frânturi din cele mai importante întâmplări. Eu mai am doar câteva imagini din unele întâmplări din copilărie, ca și atunci când visăm ceva dar nu ne mai aducem aminte totul.
Primul lucru pe care mi-l amintesc este reprezentat de momentul în care tati m-a dus la spital pentru a-mi cunoaște surioara, aveam pe atunci un an jumate, dar știu că eu îmi aminteam că spitalul era fix lângă casa noastră, am și întrebat-o o dată pe mami dacă am locuit lângă un spital. Ceea mai haioasă fază a fost când am intrat în camera de spital am văzut-o pe mami și am vrut să o iau în brațe, dar apoi am văzut micul bebe din brațele ei, m-am întors înapoi și m-am ascuns în spatele lui tati. Nu știu ce s-a întâmplat după dar mereu îmi voi aminti această fază.

Timpul a trecut și amintiri nu prea au rămas, în schimb îmi amintesc că pe la trei ani mă învățaseră mami cu tati cum să scot oasele de la pește și cam cu o zi înainte de Sf Maria a prăjit mami pește și la pus în frigider, după ce a plecat ne era foame și mie și surorii mele așa că m-am gândit că trebuie să păpăm.
Învățasem să deschid ușa de la frigider și cum farfuria era pusă jos imediat am luat-o și am început să scot oasele și să mânânc și eu și să îi dau și surorii mele. Am mâncat amândouă după care mi-am făcut loc sub pat și am adormit acolo împreună cu farfuria lângă mine și pentru a putea veghea somnul surorii mele.
Când a venit mami acasă mai ia peștele de unde nu e, m-a găsit dormind sub pat cu farfuria plină de oase lângă mine. Acum această întâmplare îmi trezește un zâmbet pe față dar toată această pățanie se putea termina și mai rău.

Etichete: ,