O ZI LIBERĂ ÎN TURCIA
Titlul se referea în perioada aia la faptul că în această zi nu mai urma să
ne întâlnim decât cu copii turci și cu un profesor sau doi tot turci și nu mai
aveam nici măcar un program fix noi decideam unde mergem și cum.
Nu știu de ce dar cum am aflat că putem merge oriunde am și hotărât să
mergem în Bazar, majoritatea voiam să luăm diferite cadouri pentru cei dragi
sau pur și simplu să vedem ce prețuri au.
Dar cum tot ce este frumos nu durează mult, timpul a trecut repede și a
sosit momentul plecării, fără ca noi să fi vizitat măcar un sfert de bazar,
ne-am lăsat mutați doar cu condiția de a reveni pentru alte cumpărături.
Am mers să mâncăm, pentru că poate pentru noi nu simțeam că trecuse timpul
dar stomacul nostru ne cerea mâncare cât mai rapidă. Profitând de absența
profesorilor am comandat direct pizza și cola și cam atât.
După ce mâncam urma să mergem în parcul de distracții, dar spre dezamăgirea
noastră a început ploaia deci și acest plan a fost amânat. Am încercat să cerem
o altă sesiune de cumpărături, dar mai scurt și nu am avut niciun rezultat
favorabil.
Am mai stat ceva acasă de vorbă cu familia după care deja se
decisese o ieșire în oraș la o cafenea, acolo aveam o formație de muzică,
căreia puteai să îi dai bilețele cu melodii și ei le interpretau. Din nou
tradițiile au fost cele care mi-au atras atenția, mai exact cât s-a auzit
chemarea la melodie, formația doar ce începuse o melodie, cu toate acestea au
oprit toate aparatele și s-au dus, cel mai probabil să se roage, nu am văzut
dacă s-au mai întors pentru că a trebuit să ne întoarcem.
Dacă nu mă înșel aceasta este data la care mi-am creat și
contul de facebook, știu că l-am făcut în Turcia dar nu mai știu data.
Etichete: articole, Colegiul National Economic Gheorghe Chitu Craiova, personal, Schimb de elevi Turcia