Am început să vă povestesc întâmplările mele din cadrul proiectului European la care am participat în liceu, o să fac tot posibilul să scriu cât mai des și să includ toate detaliile pe care mi le amintesc. În articolul trecut am omis să precizez numele proiectului din care am făcut parte, acesta este ” Le jardin lieu de recontre interculturelle entre les langues et les civilisations europeennes”, încă de la început numele a fost pefect ales.
Și acum să vedem unde am rămas cu povestea noastră, gata mi-am amintit, doar ce trecuseră câteva zile de la interviu, pot să spun că aceste zile au fost cu adevărat un chin pentru că o parte din mine își dorea să fie printre persoanele alese, iar cealălaltă aștepta să spună că a avut dreptate și că nu am fost aleasă.
Încă de dimineață ni s-a spus că atunci când vom termina orele vom avea lista cu elevii selectați, primele ore au trecut chiar foarte ușor, dar în schimb ultima a fost un chin total, pentru că așteptam cu toții să se termine și să aflăm răspunsurile.
Așa cum se întâmplă mereu atunci când vrei ca ceva să ia sfârșit repede am mai întârziat vreo două minute ca să ne dea tema, bine pentru noi a fost exact ca și când am fi stat o oră, dar să trecem peste asta.
Când am coborât la avizier era deja coadă, deci a trebuit să așteptăm să se elibereze. După ce am reușit să ajung în față am început să îmi caut numele pe listă, îmi amintesc și acum că am luat lista de la sfârșit către început fără să mă uit la primul numele, pur și simplu am fost devastată când nu m-am găsit pe listă, dar ceva îmi spunea să mă uit din nou.
Am cedat ispitei și de această dată am luat-o cu primul loc, fix unde era numele meu, cred că au trecut cinci minute până să reușesc să îmi dau seama că nu visez și că bineînțeles prietenele mele așteptau să le zic dacă am fost acceptată sau nu.
M-am mai uitat o dată la listă și le-am spus că am fost acceptată, numai puteam eram pur și simplu mult prea bucuroasă că am fost acceptată, îmi doream din tot sufletul ca toate acestea să nu fie doar un vis din care să mă trezesc a doua zi.Etichete: articole, Colegiul National Economic Gheorghe Chitu Craiova, personal, Schimb de elevi Turcia