Bine te-am găsit, Turcia!
Momentul mult așteptat de toți a sosit, ce este drept parcă un pic prea repede, dar nu asta este important. Cert este că nu am avut parte de o noapte albă deci sunt cât de cât odihnită. La ora 5.00 eram deja în fața liceului, care parcă era mult prea liniștit singura persoană de acolo era portarul care asculta să nu intre cineva înăuntru.
Pe la 5.30 deja plecam, ne luasem adio de la părinți și pornisem spre București, a fost un drum liniștit plin de voie bună. A fost oarecum ciudat să merg pentru prima oară cu avionul, dar m-am bucurat că nu mi s-a făcut rău. O dată ajunși la Instanbul am hotărât să mergem la Moscheea Sf. Sofia pentru că aveam o escală de 6 ore.
Mai văzusem Moscheea în poze, dar cu toate acestea atunci când te aflii în fața ei lucrurile stau total diferit, când am intrat la ei ni s-au oferit batice, pentru că majoritatea eram cu părul liber, și am fost puși să ne descălțăm pentru că nu aveam voie înăutru cu încălțăminte.
Cum trebuia să ne grăbim nu am avut ocazia să vedem foarte multe locuri dar mi-am promis să mă întorc. La al doilea zbor frica deja devenise obișnuință. Am ajuns în Samsun când deja se lăsase întunericul și am mai avut de așteptat pentru că unul dintre bagaje se pierduse.
La școală am fost înțâmpinați de elevi împreună cu rudele lor, am aflat că voi sta acasă la Busra, m-a atras faptul că se implica foarte mult să nu avem probleme. Sora și cu unchiul ei, pentru că la ei am stat s-au dovedit foarte de treabă, iar nepoțica ei era pur și simplu o mică prințesă. Am uitat să precizez că noi nu eram exact în Samsun ci în Carsamba.
Am fost șocată de cât de repede au reușit să accepte o persoană străină în familia lor, pur și simplu nu m-am simțit în plus. Să vă mai spun că la început vorbeam în română și ei se uitau la mine că nu înțelegeau nimic? Nu asta cred că este ceva normal. Somul deja își spunea cuvântul deci nu se mai punea problema de altceva.
Etichete: articole, Colegiul National Economic Gheorghe Chitu Craiova, personal, Schimb de elevi Turcia
Cum trebuia să ne grăbim nu am avut ocazia să vedem foarte multe locuri dar mi-am promis să mă întorc. La al doilea zbor frica deja devenise obișnuință. Am ajuns în Samsun când deja se lăsase întunericul și am mai avut de așteptat pentru că unul dintre bagaje se pierduse.