O ZI MINUNATĂ ÎN TURCIA
Știți cum se spune o zi bună se cunoaște încă de dimineață, ei bine la mine s-a cunoscut pur și simplu m-am trezit foarte bine dispusă aveam un chef de râs nu știu ce aveam. Micul dejun a fost ca de obicei delicios, iar după acesta am mers la școală unde a urmat o nouă serie de volei, am stat acolo c-am o oră până am fost anunțați că trebuie să plecăm.
Primul lucru pe care l-am observat a fost lipsa profesorilor, era ciudat să plecăm doar cu profesorii turci dar totuși nu ne puteam plânge. Am mers cu autocarul până într-un sat unde ne așteptau profesorii, deci nu puteam scăpa atât de ușor, locul în care se aflau era reprezentat de o foarte frumoasă casă.
În aceasta locuiau doi frați împreună cu familiile lor, după cum aflasem casa le rămăses moștenire de la tatăl și stabiliseră de comun acord să locuiască împreună. Plecarea am făcut-o de această dată într-un tractor cu remorcă, a fost ceva unic si haios simultan.
În sat am putut vizita o moschee și bineînțeles școala, acolo am aflat că erau înscriși 150 de copii, lucru foarte impresionant. O altă dovadă a credinței lor stă în faptul că în fiecare sat există o moschee. Deja foamea punea stăpânire pe noi, iar cum gazdele și-au dat seama a urmat o masă tradițională și foarte gustoasă.
După plecare ne-am oprit în parc unde ne-am dat în leagăne, topogane și mai apoi am încercat părculețul de distracții care pur și simplu te făcea să vrei să rămâi mereu acolo, în plus și prețul era unul foarte mic.
Seara m-a regăsit din nou la țară alături de părinții și fratele Busrey, am uitat sa precizez ca ea avea un frate si o sora. Somnul deja nu îmi mai dădea voie să scriu deci această zi se încheie aici.Etichete: articole, Colegiul National Economic Gheorghe Chitu Craiova, personal, Schimb de elevi Turcia