Haide-ți acum să
vă spun o mică poveste, atenție numele vor fi pur inventate tocmai pentru a nu atrage atenția asupra personajelor. Este
vorba de doi frați Adi și Mari, primul dintre ei este cel mai mare dintre frați,
mucise toată viața și reușise să asigure un venit considerabil familiei,
părinți muriseră când ei erau mici și el rămăsese să aibă grijă de fratele său.
Mari era genul acela de băiat răsfățat, care făcea mereu probleme pentru a ieși
în evidență, eu deja mă obișnuisem cu pățâniile lui.
În acest articol
vă voi povesti una dintre ele, tocmai îl descoperisem pe Adi foarte supărat
stătea singur la masă, chiar mă întrebam ce să fac să îl întreb sau nu ce a mai
făcut nebunul de fratesu, pentru că sigur din nou făcuse ceva. Cred că am stat
vreo 10 minute fără să spun nimic, bine mi s-a părut că au trecut ore bune, iar
mai apoi am deschis subiectul:
-Deci ce s-a mai
întâmplat? De ce ești supărat?
A urmat o nouă
pauză, în care mă așteptam la ce este mai rău, liniștea îmi mărea și mai mult
curiozitatea și nu știam cât voi mai putea rezista, când în sfârșit a răbufnit.
Povestea era
scurtă frates-o se căsătorise cu una cu foarte mulți ani mai mare decât el în
urmă cu vreo trei săptămâni, iar după două săptămâni aia murise și îi lăsase
moștenire o avere foarte considerabilă. Ultimele covinte ale lui Adi au fost:
-Nu este absolut
deloc corect! Mă știi eu sunt onest, toată viața am făcut numai bine, deci
soarta nu este absolut deloc corectă cu mine!.
Chiar dacă știam
că urmează să se supere pe mine sincer nu m-am putut opri din râs, până când
scaunul a amenințat că mă va doborâ pe jos și acum ori de câte ori îmi aduc
aminte fața lui, vocea lui din aceea seară mă opresc din ce fac și mă pun pe
râs.
Etichete: articole, personal