O privire aruncată în trecut! Schimb de experiență în Turcia - Partea XIX



 
PARTEA III
După vizita la Ministerul Educației ne-am întors la școală pentru că aveam de făcut câteva lecții de limba turcă. În cadrul celei din această zi am aflat cum se formează propozițiile în limba turcă și am făcut o comparație cu limba franceză.
Aveți mai jos un exemplu de propoziție în turcă urmat de una în franceză.
Babam - eve- kasarak- hitti.
Mon- pere- ez- tale- a- la- maison- en- curant.
După cum se poate observa cu ochiul liber cele două propoziții diferă foarte mult una față de cealălaltă. În turcă există mai multe reguli diferite față de ceea ce știam noi până atunci:
·         În primul rând la ei verbul se regăsește la sfârșitul propoziției.
·         Atributul nu are voie să își schimbe locul în cadrul propoziției.
·         Complemetul direct poate să își schimbe locul.
Nu doar simplele propoziții sunt foarte diferite de ceea ce știam până atunci ci chiar și poeziile au un loc foarte special în literatura turcilor. La noi crearea unei poezii este ceva mult mai simplu trebuie doar ca versurile să rimeze între ele și să aibă o oarecare muzicalitate, deși nu este obligatoriu. La turci lucrurile stau altfel, pentru ei poezia este ceva sfânt, ceva spus din inimă și nu în ultimul rând ceva unic.
Tocmai de aceea poetul trebuie să fie o persoană care să știe cum să vorbească  și cum să asorteze foarte bine două versuri. Pentru ca o poezie să fie considerată poezie în adevăratul sens al cuvânlui ea trebuie să aibă o oarecare simetrie, bine nu vă gândiți că scriu aceleași versuri de 100 de ori. Ei doar au grijă ca numărul cuvintelor primului vers să fie egal cu restul cuvintelor din restul versurilor. Deci o poezie la ei necesită o perioadă mult mai mare de timp pentru scriere.               

Etichete: , , ,