PARTEA III
După vizita la
Ministerul Educației ne-am întors la școală pentru că aveam de făcut câteva
lecții de limba turcă. În cadrul celei din această zi am aflat cum se formează
propozițiile în limba turcă și am făcut o comparație cu limba franceză.
Aveți mai jos un
exemplu de propoziție în turcă urmat de una în franceză.
Babam - eve- kasarak- hitti.
Mon- pere- ez- tale- a- la- maison- en- curant.
După cum se poate
observa cu ochiul liber cele două propoziții diferă foarte mult una față de
cealălaltă. În turcă există mai multe reguli diferite față de ceea ce știam noi
până atunci:
·
În
primul rând la ei verbul se regăsește la sfârșitul propoziției.
·
Atributul
nu are voie să își schimbe locul în cadrul propoziției.
·
Complemetul
direct poate să își schimbe locul.
Nu doar simplele
propoziții sunt foarte diferite de ceea ce știam până atunci ci chiar și
poeziile au un loc foarte special în literatura turcilor. La noi crearea unei
poezii este ceva mult mai simplu trebuie doar ca versurile să rimeze între ele
și să aibă o oarecare muzicalitate, deși nu este obligatoriu. La turci
lucrurile stau altfel, pentru ei poezia este ceva sfânt, ceva spus din inimă și
nu în ultimul rând ceva unic.
Tocmai de aceea poetul trebuie să fie o persoană care
să știe cum să vorbească și cum să
asorteze foarte bine două versuri. Pentru ca o poezie să fie considerată poezie
în adevăratul sens al cuvânlui ea trebuie să aibă o oarecare simetrie, bine nu
vă gândiți că scriu aceleași versuri de 100 de ori. Ei doar au grijă ca numărul
cuvintelor primului vers să fie egal cu restul cuvintelor din restul
versurilor. Deci o poezie la ei necesită o perioadă mult mai mare de timp
pentru scriere. Etichete: articole, Colegiul National Economic Gheorghe Chitu Craiova, personal, Schimb de elevi Turcia