O LECȚIE SPECIALĂ
ÎN TURCIA
PARTEA I
Nu îmi vine să
cred încă 5 zile și acest vis frumos
urmează să ia sfârșit, iar eu urmează să mă întorc în țară. Cam ăstea erau
gândurile mele erau pur și simplu împărțită între dorul de casă și tristețea
pentru că în curând aveam să părăsesc această țară minunată și era posibil să
nu o mai revăd niciodată. În acele momente chiar nu știam ce să îmi doresc mai
întâi să se prelungească șederea și astfel să rămân mai mult timp alături de
Busra sau să se termine totul mai repede și să mă alătur familiei mele de care
deja îmi era foarte dor. Se poate spune că pentru ultima parte era devină
faptul că niciodată nu plecasem atât de departe de casă, dar totuși haide-ți să
ne continuăm povestea.
Ziua de astăzi
aveam să înceapă în modul cel mai obișnuit cu putință am luat micul dejun și am
plecat mai apoi spre școală unde am petrecut două ore, nu mai știu ce am făcut
în perioada asta, iar jurnalul nu îmi prezintă alte notițe.După aceea am plecat
la Școala Mustafa Kemal unde a urmat o nouă sesiune de autografe și de poze.
Tot acolo ne-am prezentat proiectul și am primit un trandafir de la un mic fan
acest lucru a fost urmat însă de o nouă tradiție a lor.
Pentru că vorbeam deun băiețel care era maxim în clasa
a 3a în momentul în care mi-a dat trandafirul l-am pupat pe obraz, lucru care a
stârnit o oarecare mirare în rândul colegilor, se pare că la ei acest lucru
este unul interzis. Cu toate că nu am înțeles ce am făcut greșit am ales să nu
mai repet această situație și să le respect regulile și tradițiile, pentru că
nu eram în România. Etichete: articole, Colegiul National Economic Gheorghe Chitu Craiova, personal, Schimb de elevi Turcia
