Despărțire
Același ecou, aceeași voce
Același zâmbet- nu-l lăsa să plece
O voce asurzitoare îmi lipsește:
- Te rog nu mă uita!
Lumina era stinsă, motorul ardea
Pe geam- sclipire- iar ningea
Și ochii tăi în dor zăceau
Doar două inimi împreună ardeau!
Eu te iubesc, tu mă iubeai?
Când în oglindă mă priveai?
Când buzele mi se atingeau
Și mâinile se- mpreunau?
Același dulce- al tău miros
În simt în aerul cețos
Același stil, Aceleași roți?
Iubește- mă din nou, tu poți?
Ești atât de
frumoasă
Ești atât de
frumoasă,
Încât și de-ai
face rău,
Dumnezeu s-ar
supăra,
Tot pe altu-n
locul tău!
Ești atât de
frumoasă,
În cât pomii
de-ar putea,
Chiar acum să se
plece,
S-ar pleca în
fața ta!
Off tu mamă a
naturii,
Cum poți fii atât
de rea,
Să dai toată
frumusețea,
Doar istei fice a
ta!
Și de-ai vrea
să-i aflii taina,
Acestei mare
frumuseți,
Nu poți atinge
căldura,
Cetății sale
sufletești!
Întrebări fără
răspuns
Pentru care nopți
pustii,
Luna nu doarme
Pentru care
războaie infinite,
Soldații nu mai
au arme?
Pentru care
dimineți dârzii,
Cucii numai
cântă?
Pentru care
speranțe spulberate,
Visele ni se
scufundă?
Pentru ce ne
zbătem să trăim?
Pentru ce păcate,
toți murim?
Pentru ce o viață
onestă?
Pentru ce trăim,
când orice vis ne costă?
Sunt întrebări
fără răspuns...
Cu un pumnal mă
simt străpuns
Mă sting puțin,
câte puțin ...
Iubit-o, nu mă
aștepta, că nu vin ...
Copilărie
Mi-aduc aminte de
copilărie
De prima ninsoare
și de prima jucărie
Mi-e dor de
desenele de demult
Doamne, cât timp
a trecut ...
Mi-e dor să mai
port cheia la gât
Și când mă striga
mama să intru în casă.
Îmi amintesc de
primii teniși cumpărați din târg
Am fost cu toți
copii și am dus o viață frumoasă.
By Alexa
Etichete: articole, personal