Poezii

Despărțire




Același ecou, aceeași voce

Același zâmbet- nu-l lăsa să plece

O voce asurzitoare îmi lipsește:

- Te rog nu mă uita!



Lumina era stinsă, motorul ardea

Pe geam- sclipire- iar ningea

Și ochii tăi în dor zăceau

Doar două inimi împreună ardeau!



Eu te iubesc, tu mă iubeai?

Când în oglindă mă priveai?

Când buzele mi se atingeau

Și mâinile se- mpreunau?



Același dulce- al tău miros

În simt în aerul cețos

Același stil, Aceleași roți?

Iubește- mă din nou, tu poți?



Ești atât de frumoasă

 


Ești atât de frumoasă,

Încât și de-ai face rău,

Dumnezeu s-ar supăra,

Tot pe altu-n locul tău!



Ești atât de frumoasă,

În cât pomii de-ar putea,

Chiar acum să se plece,

S-ar pleca în fața ta!



Off tu mamă a naturii,

Cum poți fii atât de rea,

Să dai toată frumusețea,

Doar istei fice a ta!



Și de-ai vrea să-i aflii taina,

Acestei mare frumuseți,

Nu poți atinge căldura,

Cetății sale sufletești!



Întrebări fără răspuns




Pentru care nopți pustii,

Luna nu doarme

Pentru care războaie infinite,

Soldații nu mai au arme?



Pentru care dimineți dârzii,

Cucii numai cântă?

Pentru care speranțe spulberate,

Visele ni se scufundă?



Pentru ce ne zbătem să trăim?

Pentru ce păcate, toți murim?

Pentru ce o viață onestă?

Pentru ce trăim, când orice vis ne costă?



Sunt întrebări fără răspuns...

Cu un pumnal mă simt străpuns

Mă sting puțin, câte puțin ...

Iubit-o, nu mă aștepta, că nu vin ...



Copilărie




Mi-aduc aminte de copilărie

De prima ninsoare și de prima jucărie

Mi-e dor de desenele de demult

Doamne, cât timp a trecut ...



Mi-e dor să mai port cheia la gât

Și când mă striga mama să intru în casă.

Îmi amintesc de primii teniși cumpărați din târg

Am fost cu toți copii și am dus o viață frumoasă.

By Alexa

Etichete: ,