De ce oare
produsele care se găsesc în comerţul românesc au din ce în ce o calitate cât se
poate de îndoielnică şi nu mă refer la o anume categorie de produse, ci la toate produsele, începând de la cele
alimentare până la cele de decor sau pentru grădină. Mă refer la gustul
legumelor şi fructelor care nu mai contează că sunt din import sau produse în
curţile românilor care mai nou folosesc seminţe numai din import, dar s-au
apucat să folosească şi o paletă întreagă de produse chimice începând de la cele
care dezinfectează solul, continuând cu cele care ajută să răsară, apoi cele
care ajută la înflorire şi formarea rodului, continuând cu cele pentru hrănire
şi coacere mai rapidă, noroc că nu s-a produs un înlocuitor al apei căci
românul l-ar folosi şi pe acela ca să scape de udatul plantelor. Pentru sporul
de producţie „omenirea vest-americană” a apelat la ingineria genetică o ştiinţă
nouă cu multe, multe necunoscute care probabil îşi vor arăta urmările dezastruoase
la generaţiile următoare mai mult decât la această generaţie care o practică
fără a fi sigură de urmări.
Mă refer la materialele de construcţie care au înlocuit clasicul var care
rezista câţiva ani la o zugrăveală făcută asupra casei, pe când noile vopseluri
într-un an deja prezintă mucegaiuri la colţul clădirilor şi sub polată. Mă
refer la diversele materiale de lipit, care se găsesc într-o mare
diversificare, dar una mai proastă decât alta. Sau la produsele pe bază de
ulei care într-un an trebuie să
relăcuieşti lemnul.
Şi nu în ultimul
rând mă refer la plantele ornamentale care nu mai sunt produse în ţara noastră
ci aduse din vest produse prin aceeaşi inginerie genetică, îmbătrânite înainte
de vreme ca să arate superb, dar care şi dispar în câteva luni de la achiziţie.
Acestea sunt doar câteva exemple.
Etichete: articole, personal