Am ajuns să ne
uităm cu ciudă la cei care trăiesc în zona muntoasă, cei despre care ştiam că
sunt oameni aspri şi datorită vremii grele care caracteriza această zonă, cu
ierni aspre,şi veri răcoroase. În ultimii ani se pare că acest lucru nu mai
este real, căci iarna la munte este mai cald decât la câmpie, iar verile sunt
cumerau odată la câmpie. Mor de ciudă când iarna la munte este soare şi vreme
plăcută , în timp ce la câmpie ne uităm după soare săptămâni la rând şi ne
alegem cu uitatul.
Cum este posibil
ca de la cele 4o C de săptămâna trecută să trecem în câteva zile la un 15 C, o diferenţă de peste 30 C. Şi mai ales ce
urmări vor avea aceste variaţii extraordinar de mari asupra organismelor şi
vegetaţiei. Mă întreb şi vă aştept pe voi să-mi răspundeţi, oare acestea se
întâmplă ca să ducă la deşertificarea Olteniei aşa cum au anunţat anumiţi
oameni? Vă aştept răspunsul că eu nu-l ştiu, în schimb eu ştiu şi vă spun şi
vouă că omul, adică noi, avem multe să ne reproşem. Ca să mă înţelegeţi vă spun
că în epoca comunistă sistemul de irigaţii crescuse încetul cu încrtul de la
Dunăre pînâ aproape de cetatea Băniei, Craiova noastră, astăzi acesta mai
există doar lângă Dunăre. În zona
Dăbuleni nu se produceau numai pepeni verzi (lubeniţe), ci erau hectare
întregi de plantaţii cu pomi fructiferi: piersici, caişi ,cireşi etc, Astăzi
aceştia au dispărut.
Aşa că eu cred că
nu trebuie să învinovăţim pe alţii, ci să ne uităm la noi înşine, căci noi
suntem cei vinovaţi. Noi oamenii am defrişat pădurile, noi am distrus sistemul
de irigaţi, nu numai în Oltenia ci şi în restul ţării. Cred că această
schimbare a vremii ne aparţine şi nouă ca urmare a acţiunilor noastre
nesăbuite.
Etichete: articole, personal
